Din categoria cum nu sunt eu o mama buna pentru copilul meu: plec spre piata cu una bucata plod din dotare. In piata una bucata plod hotaraste ca e bine sa urle in carut...bun, ridicam urlatoatea ambulanta care se potoleste brusc...umblam prin toata piata cu urlatoarea linistita in pozitie verticala...vine vremea sa plecam, asezam plodul in carut, incepe in secunda doi un concert de zile mari cu agitatia cunoscuta. Merg cu el urland incercand sa ies din piata. O doamna draguta si parfumata mi se adreseaza pe un ton raspicat, de parca era mama in clasa I: - Nu-l vedeti doamna cat urla? Ma intorc, cu cea mai luminoasa fata pe care o am si ii raspund: - Eu il aud cum urla, dar ma bucur ca il vedeti dvs! De ce va povestesc? Ca atunci cand mai vedeti o mama in situatia mea sa incercati sa zambiti in coltul gurii si SA MERGETI MAI DEPARTE! Data viitoare creierii incinsi ai femeii cu urlatoarea din carut nu vor mai avea frana. Am zis!